Cred că toate par altfel atunci când ești copil.
Când eram mică, Paștile mă găsea întotdeauna, la țară , la bunici. Mergeam la Denii și la Prohod, în fiecare an, fără greș. Ne întâlneam cu copiii care locuiau pe aceeași stradă (și erau mulți, și ei veneau în vacanta la bunici) și împreună mergeam să trecem pe sub masă.
Cu flori în mână, culese din fața casei, cu haine noi, fiecare după posibilitățile părinților, însă fetițele de la oraș, aproape toate aveau pantofiori negri de lac şi dresuri albe.
Era sărbătoare în sat și chiar simțeam asta. Se simțea asta în pomii proaspăt văruiți, în liliacul care atunci înflorea, în mirosul ispititor de cozonaci proaspăt scoşi din cuptor. Când intram în curtea bisericii, ne închinam de trei ori apoi ne îndreptam negreșit spre cimitir, cu traseul bine stabilit în minte.
Mergeam mai întai pe la ai noştri, apoi pe la cei unde mamaie ne indicase de-acasă să trecem să lăsăm o floare, căci avea să vină și ea la slujbă, însă abia după ce se ocupa de animale.
La Prohod nu mă înghesuim lângă grupul de copiii care cântau după cărticele, așa că nu cântam și eu, alteori nici nu înțelegeam ce se cântă,dar era despre Domnul Iisus care Se răstignea pentru noi şi era de-ajuns să simt fior în tot corpul.
Azi e Vinerea Mare şi sunt în Bucureşti. Maşini zăpăcite în trafic, pe trotuar oamenii se grăbesc cu sacoşele pline să ajungă acasă ca sa pregătească mesele îmbelșugate care vor ajunge mândre vedete pe Facebook.
Înainte primeam haine noi ca să întâmpinăm Învierea Domnului curați cu totul, la suflet și la port. Acum cadourile vin de la iepuraş…
În anii trecuți am alergat și eu după cumpărături ca să petrec apoi trei zile în bucătărie ca să pregătesc zece feluri de mâncare pe care nu le putea mânca nimeni, desigur.
O săptămână întreagă frecam uși și podele de parcă nu mai făcusem vreodată curat în casa mea. Sămbăta seară, îniante de slujbă, finalizam ultimele aranjamente, iar duminica mă găsea epuizată fără poftă de a mânca ceva, mă săturasem doar pregătindu-le.
Anul acesta am făcut curat ca de obicei. Oricum aspiratorul periază covoarele o dată la două zile, praful îl șterg zilnic iar de spălat spăl în fiecare zi.
Am pregătit un cozonac, câteva ouă colorate, ciorbă și sarmale. Este suficient pentru noi. Oricum mergând în vizită, toți țin morțiș să guști câte ceva. E păcat de Dumnezeu să facem risipă de mâncare.
Anul acesta și de acum în fiecare an, sărbătorile le voi petrece în familie, alături de cei dragi și nu în farfurie. Mă voi bucura de ai mei, de cei pe care îi iubesc, pentru că suntem sănătoși, pentru că avem ocazia să fim aproape și voi fi recunoscătoare pentru că pot să îi cumpăr hăinuțe noi copilului meu cu care să întâmpine Învierea Domnului, pentru prietenii cu care Dumnezeu m-a binecuvântat, pentru că locuiesc într-o țară în care nu mă tem pentru viața familiei mele.
Vă urez un Paște cu pace, cu lumină, cu iubire și zâmbete și căldură.
Paște fericit! Să vă petreceți Paștele în familie, cu prietenii, cu cei dragi, și nu în farfurie sau pe telefon. Să folosiți telefonul pe post de aparat foto și pentru un apel cu cei care nu vă sunt aproape.