Parentingul=”nu” nu înseamnă sfârșitul lumii.

26 martie 2017
Postat de Mamă de Matei în Familia este cheia către fericire
1
parenting

Săptămâna trecută, la invitația Social Moms,  am participat la Conferinţa  „Câte NU-uri aude un copil în fiecare zi”, o temă extrem de interesantă, mai ales că fiecare dintre noi, ca părinți, suntem lipiți de nu-ul acesta permanent. Uneori nici nu apucăm să continuăm propoziția, ne trezim spunând doar un „Nu!” aproape nearticulat :)). De exemplu, în loc de „Nu pune mâna!”, scâncim doar un  „No!” :)) Sper că și voi râdeți la fel ca mine, imaginându-mi cât de caraghioși suntem.

La nivel teoretic lucrurile sunt simple.  Înlocuim „nu” cu „da”, sau cu alternativă. Exemplu: „Mami vreau să mănânc ciocolată.” 

În loc de „Nu acum, mai întâi mâncăm”  am putea spune „Sigur, după ce vom mânca prânzul”. Parcă e altceva, nu-i așa?

În loc de „Nu pune mâna acolo!” putem spune „Te rog să iei mâna de acolo”.

Cred că ați înțeles. 🙂

 Dacă nu îi lăsăm, le dăm mesajul că ce fac ei nu este bine şi în timp este posibil să dispară curiozitatea descoperirilor, care îi va afecta şi la şcoală”.  ( Otilia Mantelers).

Și totuși, în situațiile periculoase, „nu” se activeză ca din instinct și ca mecanism de apărare. Așadar, ce facem dacă totuși o facem? 

Am mai spus într-un articol anterior, că parentingul înseamnă de fapt să îți educi copilul astfel încât să accepte un „nu” fără să simtă că după asta urmează sfârșitul lumii. În primul rând cât de  dăunător este să spui „nu”?  Foarte dăunător în măsura în care nu le explicăm copiilor de ce nu.  Practic, atunci când copilul nu învață nimic. „Nu trebuie să te joci la priză pentru că te poți curenta și te va durea foarte tare. Este un pericol foarte mare!”

Este bine să evităm să folosim propozițiile negative și chiar vă încurajez acolo unde se poate ( unde nu există pericol), să o faceți. De exemplu, în loc „Nu mai stăm în parc, mergem acasă” îi puteți spune copilului ” Mai stăm încă cinci minute, după care vom pleca acasă să pregătim prânzul. Dacă vrei, apoi ne vom juca cu jucăria  ta preferată”.   Parcă nu mai sună atât de rău, nu-i așa? Pare aproape un câștig. 🙂

Probabil că mă voi repeta, însă am să spun încă o dată, cheia este echilibrul. De aceea, este nevoie ca uneori să folosim și cuvântul „nu”, dar mai ales să punem limite.

Da, este un subiect delicat, însă un copil care crește fără limite va deveni un adult care nu va ști cum să pună altora limite în ceea ce îl privește, pentru că nu a învățat așa ceva. Un copil care crește fără a i se spună vreodată nu, va deveni la rândul lui un adult care nu va ști să le spună altora nu, în ceea ce îl privește.

Știți câți clienți cu astfel de probleme ocupă camera de aștepare a cabinetelor psihologilor?  Destui, din păcate. Oameni care lucrează prea mult pentru că nu știu când să îi spună stop șefului, oameni care trăiesc în căsnicii toxice pentru că nu au curaj să spună „nu mai tolerez asta! ”

Așadar, încercați pe cât puteți,  abordați lucrurile într-o manieră pozitivă și care să nu constrângă, în același timp, folosiți-vă de limite dar în același timp și explicați de ce le folosiți, altfel nu vor avea nici o valoare. 

Spor la crescut frumos și armonios, cu pace! ?

PS. Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să mă susții cu un like pe pagina de facebook. ?

Ps1. Conferința s-a transmis LIVE pe www.socialmoms.ro și www.desprecopii.com, în paginile de Facebook Social Moms și Danonino și a fost urmărită online de peste 39.000 de părinți, iar înregistrarea va fi disponibilă pe socialmoms.ro și desprecopii.com.( Deci dacă doriți să urmăriți înregistrarea, știi unde o găsiți. 🙂 )

 

 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.