Sursă foto-trilulilu.ro

Ziua de astăzi a reprezentat  o zi de mare bucurie. O persoană foarte dragă mie, a adus pe lume un băiețel. Am hotărât să mergem mâine în vizită, pentru ca astăzi trebuia în mod clar să se odihnească. Am vorbit  cu proaspăta mămică la telefon, și în timp ce îmi povestea prin ce a trecut, am rememorat inevitabil ziua în care eu l-am adus pe lume pe Matei.  Amintirile durerii fizice si psihice sunt  încă acolo, pe masă, nu au ajuns într-un sertar al memoriei, având in vedere că au trecut doar patru luni.

Tocmai de aceea, în mod special ei, dar și ție dragă proaspătă mămică, care sper că citești aceste rânduri, aș vrea să îți transmit că tot ceea ce simți este normal și că după ce te vei odihni, confuzia și temerile tale vor dispărea și vei privi totul cu alți ochi.

Draga mea, primele zile după nașterea bebelușului tău sunt cu adevărat magice, dar în același timp, foarte dificile. Să nu  îți fie teamă sau rușine să recunoști acest lucru.

Cel mai probabil, nu ai dormit deloc de când a inceput travaliul, iar asta poate să însemne și 24 de ore. Te-ai simțit expusă, neînteleasă sau neputincioasă. Te-au lăsat puterile de multe ori și ai crezut că nu mai reziști, și cu toate astea, ai găsit forța necesară în nerăbdarea de a te întâlni cu copilașul tău. Ai așteptat 9 luni suficiente….

Știu că te  gândești că există femei care își abandonează bebelușii,care îi rănesc sau chiar mai rău,îi ucid. Și te gândești la asta cu  ochii în lacrimi. Nu poți înțelege ce fel de mamă poate fi capabilă de o asemenea oroare, tocmai acum când tu ai îndurat ore grele doar ca să îl ții în sfârșit în brațe.

Ești fericită, dar în același timp ești și epuizată. Simți o presiune care se exercită asupra ta, pentru că toți se așteaptă să te găsească strălucind de fericire, când acum dorința ta cea mai mare este să găsești o poziție suficient de confortabilă în care să nu mai simți durerea existentă mai ales în anumite părți ale corpului. Epuizarea fizică dar și imensa bucurie că în sfârșit te afli față în față cu copilul tău,  durerile care nu îți permit să așezi în nici un fel, dar și liniștea pe care o simți când  privești în sfârșit chipul fiului tău, toate acestea stârnesc un val de emoții  și stări care te copleșesc.

Vei constata că lucrul pe care unii îl uită sau poate pe care alții nu îl știu, este acela că să devii mamă este de asemenea și dureros. Hormonii sunt de necontrolat și dacă nici alăptatul nu îți iese din prima, atunci ești răvășită de-a dreptul. Ai crezut că vei fi pregătită pentru toate, iar acum descoperi că deși te-ai documentat temeinic, viața bate cartea.

Dar totodată, este mult mai minunat decât îți poți imagina. Curând vei ajunge acasă, unde cu timpul te vei confrunta cu provocări din ce în ce mai mari, însă răsplata ce constă in gingășia privirii lui sau în zâmbetul ștrengăresc, primul  „mama” rostit sau asemănarea tot mai evidentă cu tine sau cu tatăl lui, îți va aminti că fiecare bucurie își merită sacrificiul.

Nu lăsa teama, confuzia sau depresia să pună stăpânire pe tine. Amintește-ți că nu ești singură și ori de câte ori simți nevoia, cere ajutor și susținere.

Felicitări, draga mea! Ești mamă, ești unică pentru copilul tău!