In momentul in care am ramas insarcinata sifonierul meu era plin de haine ce poarta eticheta cu marimea  S.  Eu ma simteam foarte bine in pielea mea,  mai ales ca asta imi permitea sa ma imbrac de la copii. ( ador tricourile lor, care sunt  mult  mai simpatice ). Nu luasem mult in greutate in cele 9 luni.  In total 12 kg, iar 7 am dat jos imediat dupa nastere.

Am fost foarte multumita si ma gandeam ca in 2 luni, adica inceputul lunii septembrie, voi putea chiar sa merg la mare fara sa am vreo jena.

Total gresit.  Nasterea naturala nu a trecut neobservata.  A lasat urme clare si vizbile.

Nu mi-a fost usor. Nu aveam dispozitie sa ies din casa, deci nici gand de mers  la mare. Fizic nu aratam  rau, dar fundul ceva mai mare , colaceii, burta pufoasa si un pic de depresie postnatala, ma faceau sa ma vad uriasa si dezgustatoare. Eram de cel putin marimea L. Evitam sa ma privesc in oglinda.  Cele mai multe perechi de pantaloni nu imi intrau nici macar pe fund,  iar cele care totusi intrau, nu reuseam sa le inchid fermoarul. Am avut o criza de plans, la 1 noaptea, dupa ce am probat tot sifonierul. Pana si rochiile imi veneau mulate pe corp desi eu purtam de fel, lucruri mai largute.

Nimic nu m-a putut convinge ca arat bine. Nici complimentele sotului si nici ale prietenilor, precum nici „scuza” pe care o auzeam de la toata lumea „abia ai nascut, cum ai vrea sa fii?”. Frustarea mea crestea cu atat mai mult cu cat, la televizor, imi erau prezentate diverse dive, care la 2 luni dupa ce au nascut, pareau ca nu ar fi trecut vreodata printr-o nastere, ca si cum altcineva ar fi facut asta in locul lor.

In tot acest timp, nu m-am simtit deloc atragatoare, refuzam sa cred ca eu sunt  forma rotunda ce ma priveste curioasa in oglinda.

Astazi s-au implinit 3 luni si o saptamana de cand am adus pe lume o minune. Inca nu m-am cantarit. Din pacate, exercitii inca nu pot sa fac, am niste dureri de spate si de coloana cumplite,( incerc doar cateva usoare pentru coloana) , cu alimentatia stau bine, mananc mancare sanatoasa, doar ca am ramas cu o „slabiciune” din timpul sarcinii, pentru dulciuri, dar nu exagerez , 2-3 biscuiti cu ciocolata, de exemplu. Sunt convinsa ca am mai luat in greutate, desi 2 perechi de pantaloni si-au facut mila de mine si acum ma incap.

Insa fiecare zi petrecuta alaturi de puiul meu, m-a facut sa depasesc momentul si sa invat sa privesc lucrurile altfel. Cum ? Pai am gasit cate o „intrebuintare” pentru fiecare parte a corpului care nu ma multumeste. Fundul un pic mai mare este folositor pentru a sustine mai bine spatele cand stau jos si il tin pe  bebe in brate, burtica pufoasa pentru a sta bebe mai confortabil pe mami, iar colaceii ii ofera un mai bun sprijin atunci cand se cuibareste la pieptul meu.

Da. Am intrat in panica. Mi-a fost teama ca trupul nu va mai fi vreodata la fel. Dar apoi am mai realizat un lucru : Corpului  nostru i-a luat 9 luni sa se transforme si are nevoie de tot atata timp sa isi revina, intr-un mod in care sa nu ne afecteze sanatatea. Noi nu stim si nu vedem ce batalii se duc intre hormoni in organism. El stie mai bine decat  noi  ce are de facut.  Asa ca sa il lasam sa recupereze usor, fara sa il stresam si fara sa il agresam in vreun fel.

In curand va veni vremea in care bebe nu va mai avea stare, iar alergatul  prin casa si prin parc, ne va ajuta sa revenim la dimensiunile initiale. Pe langa asta , s-ar putea sa ne alegem si cu niste trasaturi mai voluptoase , de femeie si nu de copila, asa cum poate erau inainte. Sunt convinsa ca pe sotii nostri nu ii va deranja deloc ! 😀

Suntem superbe mamici! Nu uitati!

Mama de Matei

Sursa poza http://www.iPloiesti.ro