Azi noapte l-am auzit cum respiră un pic mai greoi. De dimineață, s-a trezit cu nasul înfundat. Nu avea foarte mulți muci, dar am știut că la școală nu va merge azi. Deși îi pregătisem deja micul dejun și prânzul.

Copilul stătea sub pătură, iar eu cu tatăl lui ne uitam unul la celălalt și vorbeam din priviri, fără să spunem vreun cuvânt.

Eu: Aș putea să lucrez de acasă azi, dar nu mi-am luat nimic cu mine ieri, de la birou.

El: Eu aș putea să îl iau cu mine la muncă. Sau trecem pe la tine, îți iei ce ai nevoie și ne întoarcem acasă.

Eu: Cum să îl plimbăm peste tot, când el are nevoie de odihnă și de masă caldă?

Așa că mi-am făcut rapid socotelile în minte. Cea mai bună variantă este să rămânem acasă, împreună. Și găsesc eu să mă descurc să lucrez. Pentru că cel mai bun medicament este mama.

Copilul bolnav are nevoie de mama, nu de doamna. Medicamentele sunt importante. A vorbit cu medicul de familie, ne-a spus ce avem de făcut, dar cel mai bun medicament e mama.

Brațele mamei sunt cel mai bun remediu. Joaca este cel mai bun medicament. Și aveți mai jos dovada.

Și ne-am jucat astăzi și a cerut să ne jucăm mult. A mâncat un castron de ciorbă fierbinte, după care a dormit o oră.

Înainte de somn, am citit Harry Potter și Piatra filosofală. Abia am început volumul. Mă felicit că l-am ales pe el, că am putut, că am găsit o cale, chiar dacă azi m-am împărțit în mai multe locuri. Probabil va rămâne acasă până vineri, inclusiv.

Aș putea să rostesc cuvinte necurate printre dinți, adresate celor care aduc copiii bolnavi în colectivitate, și îi îmbolnăvesc și pe toți ceilalți. Dar mă abțin, am destule păcate, nu îmi permit să îmi mai fac altele.

Un lucru-i totuși cert: Mama-i cel mai bun medicament. Este unul dintre cele mai adevărate lucruri din lume, valabil cât o ține lumea. Țineți copiii acasă atunci când se îmbonăvesc. Pentru ei, în primul rând.

Photo by Bruno Nascimento on Unsplash