Despre schimbare. Sau despre cum un cuplu devine o familie.

24 ianuarie 2017
Postat de Mamă de Matei în Familia este cheia către fericire
2

Se produce o schimbare atunci când cuplul devine o familie. Atunci când doi devin trei. Și este o schimbare pe care trebuie să înveți să o accepți, nu să o ignori, căci doar astfel reușești să te bucuri pe deplin de ea. Este una dintre cele mai mari minuni ale lumii, ar fi și păcat să aducă altceva în afară de bucurie și binecuvântare.

Îmi amintesc că cele mai multe întrebări după ce am născut erau despre noi, cuplul. Dacă viața în doi a suferit, dacă mai avem timp pentru noi, dacă noi doi mai suntem aceeași. Cei mai mulți se gândesc că este greu, se gândesc mai degrabă la minusuri decât la plusuri. Schimbarea „schimbă” cam în aceeași direcție în care cuplul mergea înainte de schimbare, adică depinde foarte mult de relația cuplului dinainte de a deveni părinți. La noi, lucrurile au fost puțin diferite după ce micuțul nostru a ajuns acasă, însă în cea mai mare parte, viața a decurs mult mai frumos. Trebuie să recunosc însă că a fost o probă pentru noi ca și cuplu, dar și pentru noi ca oameni. Ne-am testat răbdarea dar și reacția la stres și oboseală.

Din momentul în care mama ajunge acasă cu puiul, dacă nu și mai devreme, tatăl ar trebui să fie ajutorul numărul unu. Este persoana cea mai apropiată. Chiar dacă este obositor, chiar dacă ziua merge la serviciu, cred că simplul fapt că sterilizează biberoanele sau pompa de sân, ori pur și simplu că îi aduce soției sale un pahar cu apă la două dimineața atunci când ea alăptează și nu se poate ridica, toate acestea sunt dovezi de iubire, dovadă că încă se lucrează în echipă.

Schimbarea lovește în momentele petrecute în doi. Prima noastră ieșire a fost când Matei avea aproape patru luni, și bineînțeles că nu ne-am bucurat pe deplin de moment pentru că eram cu gândul acasă. Oare s-a trezit, oare plânge, oare se poate fără noi? Și s-a putut, chiar foarte bine, așa că nu ezitați să vă mai acordați câte un răgaz, ori de câte ori este posibil.

Momentele în doi sunt mai puține, dar sunt atât de frumoase cele în trei! Uneori efectiv nu poți găsi termen de comparație. Dacă v-ați gândi la cel mai plăcut moment al zilei, ce v-ar veni în minte? Sigur joaca în trei, sigur ochii mari pe care i-ați făcut amândoi când mititelul s-a ridicat singur în picioare. Eu spre exemplu îmi amintesc de cum mâncăm împreună și ne amuzăm de mocușoara lui haioasă, de fălcuțele ca de veveriță atunci când mestecă sau de cum aleargă de la unul la celălalt și se aruncă în brațele noastre.

Tranziția de la viața de cuplu la viața de familie nu este ușoară. Cel puțin la început. Căci da, se schimbă multe. Însă cu timpul înveți cum să îți gestionezi timpul, înveți să te bucuri de momente exact așa cum sunt și așa cum vin. Copilul crește, altfel se întâmplă toate. Și te uiți la boțul de om și îți dai seama ce înseamnă de fapt iubirea necondiționată, apoi te uiți la soțul tău pe care îl iubești la fel, sau poate mai mult. Apoi te uiți iarăși la cel mic și regăsești trăsăturile omului tău, dar și pe ale tale, și îți dai seama că voi doi ați creat minunea asta mică.  Sclipirea din ochii voștri, privirea complice, zâmbetul acela senin, momentul în care realizezi că sunteți o familie și nu îți dorești să te afli în altă parte pentru că atunci și acolo este mai mult decât perfect.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.