Despre parenting. Sau pe românește, despre cum alegem să ne creștem copiii

9 martie 2017
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0

În ultima vreme se vorbește mult despre parenting. Care părinte cu acces la internet nu a întâlnit sau nu a auzit măcar o dată cuvântul acesta? Vorbesc psihologii, specialiștii, prezentatorii la televizor, bloggeri. Unii vorbesc cu sens și cu studii în spate, alții împărtășesc pur și simplu propriile experiențe. Dar ce înseamnă totuși acest cuvânt sau concept? Păi pe românește este o denumire scurtă pentru „Cum ne creștem copiii”.

Unii oameni îl folosesc în sens pozitiv, alții din contră, cu sens peiorativ. Unii îl contestă , alții sunt de acord cu el. Unii consideră că este prea mult, alții pun un semn de egal între copil perfect, părinte perfect și parenting. Unii înțeleg că este vorba despre un concept prea strict, prea riguros, prea îndepărtat de tradiții și de modul în care noi înșine și părinții noștri au fost crescuți.

Sunt voci care spun că parentingul de fapt îngrădește foarte mult libertatea părinților și că aceștia sunt obligați să respecte regulile stricte impuse de autorii cărților de profil, punând astfel foarte multă presiune asupra lor. Acum, eu cred că un părinte și dacă ar vrea să respecte regulile ca la carte, tot nu ar reuși. Și apoi, credeți că în momentele de pericol iminent, vreun „expert în parenting” i-ar cere unei mame să deschidă cartea la capitolul X ca să vadă care este  procedura pentru a o respecta întocmai? Eu aș spune că nu.

Parentingul este în primul rând despre informare și despre iubire, pe care insistă temeinic orice susținător al curentului. Lumea a evoluat, generațiile la fel. Pedepsele, recompensele, modul de abordare și capacitatea de procesare a informațiilor pe care copiii le recepționează s-au modificat fantastic de la o generație la alta.

De ce nu am profita de rezultatele studiilor efectuate și de știința care astăzi ne este la îndemână? Spre exemplu, știați că atunci când un copil simte frica ( ca atunci când este muștruluit într-un mod foarte agresiv sau atunci când este lovit), în corpul lui se eliberează adrenalină, ( care în mod natural se eliberează automat  atunci când organismul se simte în pericol iar această substanță îl ajută să facă față pericolului), iar nivelul adrenalinei scade abia în 24 de ore. Vă imaginați ce se întâmplă în corpul unui copil care trăiește sentimente în fiecare zi? Iată un motiv dovedit științific pentru care este să se intervină și să se acționeze cu blândețe și iubire.

Eu consider și sunt adepta echilibrului în maniera în care noi ne creștem copilul. Adică parentingul este de fapt echilibru. Sunt foarte fermă în ceea ce privește unele situații ( de exemplu pentru mine mâncarea e sfântă și nu accept să o arunce pe jos doar pentru că nu îi este foame), dar cele mai multe inițiative și atitudini ale mele au avut în comun înțelegerea, empatia, dragostea, vorba bună și caldă. Nu este ușor, desigur că uneori îmi pierd și eu cumpătul, însă până la urmă consider că parentingul este și despre reeducarea părintelui. Ne impunem limite și în același timp depășim bariere, ne descoperim pe noi și ne acceptăm, ne vindecăm.

Nu ne urmărește nimeni seara la geam, să vadă dacă am bifat întocmai îndrumările din carte. Nu despre asta este vorba. Părinții și lumea din jur ar trebui să fie ceva mai relaxată. În schimb, instinctul nostru și dragostea de mamă și de tată ar trebui să fie cel mai bun îndreptar în modul în care ne ocupăm de formarea puilor de om.

Așadar, lăsați prejudecățile deoparte, hrăniți-vă cu cât mai multă informație, alegeți și cerneți până râmâne ceva calitativ, dar nu vă lăsați instinctul niciodată deoparte. În definitiv, omuleții sunt bucăți rupte din voi.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.