Nu cred că este om pe acest pământ care să nu fi auzit de colici. Deși colici avem și noi, oamenii mari ( colica biliara sau renală, sper că voi nu ați experimentat nici una, eu am avut de-a face cu cea de-a doua), cel mai adesea când ne gândim la colici, ne gândim la nou-născuți.  Practic, colica este un termen general pentru o durere vie, puternică, care apare intermitent, în valuri, având perioade de accentuare, foarte intense și perioade de scădere în intensitate a durerii, pentru ca să se repete la un anumit interval.

Studiile spun că 25% dintre sugari au colici. Mie mi se pare un procent optimist, și dacă ar fi vorba doar de un sfert de copii care trec prin această etapă, atunci cred că acest studiu a fost efectuat doar pe copiii prietenelor mele. Nu știu dacă am întâlnit vreo mămică care să îmi povestească cât de bine și liniștită a dormit ea noaptea, încă din prima seară petrecută acasă.

Când ești pentru prima oară părinte, colicii aceștia par niște troli care apar de nici unde și nu se lasă alungați cu una, cu două. Ne-am confruntat cu simptomele încă din prima săptămână de viață a lui Matei, și îmi amintesc și acum valul de căldură care m-a cuprins când dna. doctor pediatru m-a anunțat pe cât de blând a putut, că episoadele acestea pot dura până la trei sau patru luni. Și cam așa s-a și întâmplat.

Cum se recunosc colicii? Foarte simplu: prin “regula lui 3″: un sugar sănătos, bine hrănit, care plânge mai mult de 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe săptămână și mai mult de 3 săptămâni. Cam așa ar răspunde un medic. Așadar, colicii se diagnostichează prin excluderea oricăror alte afecțiuni care ar putea provoca plânsul persistent. De asemenea, dacă toate celelalte condiții de comfort sunt satisfăcute (bebelușul este schimbat, hrănit) și totuși acesta plânge incontrolabil,colicii se consideră ca fiind cauza neliniștii lui profundă. Unii bebeluși au perioade relativ scurte de plâns datorate colicilor și, de cele mai multe ori, apar la aceeași oră în fiecare zi ( la noi începeau pe la cinci după-amiaza, apoi s-au mutat la opt seara) , în vreme ce alții plâng perioade lungi (1-2h) de câteva ore pe zi.

În afara orelor de durere pricinuite de colici, copiii sunt veseli, se hrănesc bine și iau în greutate corespunzător vârstei.

Manifestari: 

-Bebelusul plânge zgomotos pentru 2-3 ore și nu poate fi liniștit

-Bebelușul plânge cu aproximație la aceeași oră din zi, de cele mai multe ori după-amiaza, de regulă -de 1-2 ori pe zi, dupa masă, iar plânsul începe și se termină dintr-o dată

-Are dureri de burtică, crampe, stomăcelul este tare, bombat

-Iși ridică piciorușele în piept, iși încordează pumnii și pare a avea dureri mari de burtică, se incolăcește, își agită mânuțele în aer, își arcuiește spatele

-Stomăcelul unor bebeluți este foarte “zgomotos”, chiorăie și produce multe gaze.

Remedii pentru calmarea bebelușului cu colici ( ce a funcționat la noi)

1.     Copilul trebuie sa eructeze. Este mai degrabă un “must”. Îmi amintesc că uneori, îmi petreceam chiar și o jumătate de oră după masă, cu Matei pe umărul meu, bătându-l ușor pe spate, ca să scoată aerul din burtică.

2.     Masajul circular pe burtică. Ajută la disiparea gazelor și în mod sigur mai alină din durere.

3.     Sunetele albe. Copiilor le plac sunetele care le amintesc de bătaia inimii și de zgomotele fade (albe) pe care le auzeau in pântec.  Mașina de spălat rufe avea succes la noi, uneori și foenul. Unei mămici i s-a întâmplat o dată să rămână fără baterie la mătura electrică. Nu e nevoie să vă mai povestesc restul, vi-l imaginați. 😀  A fost panică totală și haos general până a încărcat bateria măturicii…

4.     “Bicicleta“. Se așează copilul pe spate, și se execută mișcări ale piciorușelor în ritm de bicicletă, de cateva ori pe zi. Această mișcare îi ajută pe unii copii să elimine gazele.

5.     O plimbare cu mașina. Cunosc părinți care își plimbă copilul cu mașina doar pentru a-i adormi, însă funcționează și în cazul colicilor. De la vibrațiile produse de mașină sau doar pentru că îi încânta plimbatul și le distrage atenția de la durere. Același lucru este valabil și pentru plimbatul în căruț. 🙂

6.     Burtică pe burtică, cel mai bine piele pe piele. La noi asta funcționa cel mai bine.

7.     Dansatul pe muzică. A fost numărul 2 în top ca metode care funcționau. Melodia îi distrăgea atenția, iar mișcările mele cu el în brațe îl amuzau. 😀

8.     Uneori însă nici toate cele de mai sus nu reușeau să îl liniștească. Eu plângeam o dată cu el când îl vedeam cât suferă. Există mai multe variante de picături împotriva colicilor, însă trebuie să verificate ingredientele foarte atent. În primul rând să nu conțină zahar apoi ideal ar fi să nu conțină conservanți și să nu aibă efecte secundare. Colief® a fost una dintre alegerile noastre care ne-a ajutat să depășim asemenea episoade dureroase. Este un produs care poate fi folosit încă de la naștere, atât pentru sugari hrăniți în  mod natural cât și pentru cei hrăniți cu formulă. Picăturile se adaugă în lapte și nu se administrează direct în gurița bebelușilor (acționează în lapte, nu în organismul lor). Ingredientele componente sunt naturale: enzimă lactază, glicerină și apă. Fără coloranți sau proteină animală. Enzima naturală lactază, adaugată în lapte, are rolul de a descompune lactoza în zaharuri simple: glucoza și galactoza. Astfel, hrana este mai ușor de digerat și respectiv de asimilat.

Mod de administrare pentru bebelușii alimentați natural:

• Puneti cateva linguri de lapte matern intr-un recipient steril.
• Adaugati 4 picaturi de Colief®.
• Dati-l copilului cu o lingurita de plastic sterilizata.
• Apoi continuati alaptarea normal.

Mod de administrare pentru bebelușii alimentați cu formulă de lapte:

• Preparati formula de lapte conform instructiunilor producatorului.
• Adaugati 4 picaturi de Colief® in laptele caldut, nu fierbinte.
• Agitati laptele din cand in cand si dupa o jumatate de ora hraniti copilul. Asigurati-va ca  hrana are temperatura corecta de baut.

 Debutul maternității și acomodarea puiului de om la noul mediu de viață sunt cu siguranță frumoase și magice, însă realitatea mi-a demonstrat că de cele mai multe ori sunt și dificile. Fiecare etapă este doar o etapă normală care va trece, cu răbdare, nervi de oțel și multă dragoste. Pentru că dragostea de mamă este atât de mare încât ne dezvoltăm abilitatea de a funcționa chiar dacă am dormit doar câteva ore în trei zile, să zâmbim fericite atunci când alăptăm chiar dacă în același timp plângem de durere, să ne topim de drag când adormim cu o mânuță pufoasă după gât.    

Hang in there, mums! Better days are coming!  It’s a promise ! <3