Nu cunosc exact data în care celularul a apărut pe piața românească, însă îmi amintesc că tata și-a cumpărat primul telefon mobil acum 17 ani. Între timp am evoluat la telefoane deștepte, adică un fel de computere de buzunar. Cu toate acestea, se pare că manierele și bunul simț în ceea ce privește întrebuințarea mobilelor în public,( aka lumea civilizată), au rămas agățate undeva în timp.

Astăzi am mers la supermarket. Și cum soțul era la serviciu și nu am mamă/soacră/bonă/vecină la care să îmi las copilul, evident că l-am luat cu mine. Pe stradă, cu copilul îmi brațe, am evitat doi puști care erau cât pe ce să mă dărâme nefiind atenți la drum,căci erau cu ochii în telefon, iar în supermarket iarăși a trebuit să mă feresc de doi domni care urmăreau scorurile meciurilor de fotbal. ( da,cunosc foarte bine aplicația,deci o recunosc de la distanță)

M-am decis așadar să scriu niște reguli sau mai blând spus, niște recomandări de folosire a acestor accesorii, aplicabile din momentul în care se părăsește reședința de domiciliu.

1. Pe stradă,în timp ce mergi, pe trecerea de pietoni, în magazine sau alte locuri aglomerate, circulate, nu se controlează telefonul. Dacă este ceva urgent, te retragi într-un colț și îți verifici mesajele/mail-urile/notificările. Poate fi chiar viața ta în joc, sau a altora! ( Pentru cine crede că exagerez, poate căuta pe internet o înregistrare a unei camere de supraveghere montată pe stradă, în care se vede o tânără cum cade într-un lac, doar pentru că nu era atentă la drum, deoarece era cu ochii în telefon. Fata nu știa să înnoate. Soțul ei a găsit-o în dimineața următoare.)
2. Personal, nu mă interesează la ce oră ai adormit azi-noapte, ce subiect s-a discutat aseară la Capatos, ce ai mâncat la prânz sau ce planuri ai pentru ziua de azi. Așadar, ține doar pentru tine și pentru interlocutorul tău. Nu este nevoie să vorbești atăt de tare încât să te audă tot raionul de produse de curățenie.
3. De asemenea, păstrează-ți vorbele siropoase pentru iubit/ă pentru acasă. O conversație despre cum îi propui partenerului să te aștepte diseară, nu cred că îi privește și pe restul călătorilor din autobuz ( poate doar în cazul în care te însoțim cu toții acasă, și atunci venim și noi cu propunerile noastre ). Același lucru este valabil și pentru discuțiile aprinse, precum și pentru înjurături sau alte blesteme.
4. La cinema sau la teatru, telefonul se setează pe silent, și în nici un caz nu se poartă convorbiri în timpul rulării filmului. Dacă este într-adevăr urgent, părăsești sala de cinema. Presupun că oricum nu îți mai arde de filme dacă s-a întâmplat ceva grav…
5. Nu purta o conversație prin schimburi de mesaje text în timp ce noi discutăm deja, face-to-face. Este clar că nu poți oferi aceeași atenție ambelor discuții, iar faptul că ești mai tot timpul cu ochii în ecran, butonând, îmi arată lipsa de interes pe care mi-o acorzi, atât mie, ca și persoană, cât și subiectului pe care îl dezbatem.
6. Sigur, gusturile nu se discută, dar să ai ca sonerie de apel țipătul unei femei, plânsul unui copil, o manea sau un lătrat de câine, poate fi deranjant. Pentru copii,care se pot speria, dar și pentru restul persoanelor care te înconjoară. Dacă totuși nu te poți abține, există căștile de urechi pentru așa ceva.

Desigur, ar mai fi de completat, dar acestea mi se par, cel puțin de bun-simț. Mai aveți ceva de adăugat? Putem alcătui un fel de cod al bunelor maniere privind folosirea telefoanelor în public. Distribuiți mai departe, să îl vadă toată lumea. 🙂

Ne vedem și pe Facebook pe pagina Mamă de Matei