Pentru că în nota de la examen nu se vede pasiunea pentru biologie sau chimie. Nu se vede pe listă inteligența emoțională sau abilitățile sociale. Nu se vede empatia și nici planurile de viitor nu se văd. Nu se văd nici neajunsurile sau greutățile elevilor. Copiii nu sunt (doar) notele de pe o listă.

Știu că zilele astea sunt emoțiile cât casa. Poate mai multe emoții la părinți decât la copii. Învățătura nu are cum să mai intre în cap de la ora asta. Dar un somn bun, poate să ajute mai bine decât o repetare de materie.

Vin doar cu o blândă reamintire: Copiii nu sunt (doar) notele de pe o listă. Sunt mai mult de atât.

Două lucruri vreau să vă povestesc în seara ajunului săptămânii acesteia mari.

Metafora sticlei de apă

Dacă vei cumpăra o sticlă cu apă de la magazin, vei plăti pentru ea 2 lei. Dacă vei cumpăra o sticlă cu apă de la benzinărie, vei plăti pentru ea 7 lei. Dacă vei cumpăra o sticlă cu apă de la hotel sau restaurant, vei plăti pentru ea 10 lei.

Vedeți cum aceeași sticlă de apă valorează diferit în locuri diferit? Nu ne putem defini doar printr-un singur lucru. Și mai mult decât atât, sunt implicate și alte variabile care nu sunt întotdeauna în controlul nostru.

Nu poți compara mere cu pere

Nu toate notele reflectă același lucru. O notă de șapte obținută la un profesor, nu reflectă același nivel de cunoștințe la un alt profesor. Unul poate fi mai sever, altul mai indulgent. Și un altul poate fi corect. 🙂

Nu poți compara mere cu pere. Adică nu poți compara notele unui liceu vocațional cu ale unui liceu de uman, cu ale unui liceu de real. Pentru că în fiecare liceu s-a predat altceva. Și touși, clasamentul se face la grămadă.

Așa că nu comparați copiii, căci comparația nu este corectă.

Nota la BAC sau Capacitate nu reflectă întotdeauna ceea ce știe copilul cu adevărat.

Pentru că într-o notă la un examen atât de important, trebuie să calculați și emoțiile, și cum a dormit cu o noapte în urmă și ce încurajări sau neîncurajări a primit copilul. Îmi amintesc de un coleg care în dimineața examenului a mâncat ouă cu șuncă la micul dejun. Ghiciți cine s-a simțit rău la examen, și a vomitat? Emoții+mâncare grea la stomc=dezastru.

Știți vorba cu Nu își vor aminti ce le-ai zis, ci cum i-ai făcut să se simtă? Se aplică foarte bine și aici. De învățat nu vor mai putea învăța ceva la noapte, deci rost ar avea alte cuvinte, în afară de Ești iubit copile, și nimic nu va schimba asta. Nici măcar o notă, oricare ar fi ea!   ?

Știți că angajatorii nu întreabă la interviu despre notele de la capacitate ori la BAC? Eu m-am angajat imediat după BAC și singurul lucru pe care l-a întrebat angajatorul a fost: Ce știi să faci? Nici măcar nu a vrut să vadă diploma. Ce să fac cu ea? m-a întrebat. Și avea drepate omul, na.

Este seara dinaintea examenelor. Este momentul în care decideți ce își vor aminti copiii peste ani. Își vor aminti despre presiunea și angoasa enormă de dinaintea examenului? Sau își vor aminti cum mama le-a pregătit un ceai cald? Și cum tata i-a cuprins într-o îmbrățisare și le-a urat succes?

Unii visează ani de zile cum ratează examenul, cum se blochează în fața comisiei, cum nu își mai amintesc nimic. Și alții nu au niciun flashback despre acea perioadă. Cred că a doua categorie e de dorit. Și știu cum se ajunge acolo. Și cred că și voi știți.

Nu zic că nu trebuie să cerem nimic de la copii. Ba din contră, nu trebuie nici să cădem în cealaltă extremă. Dar facem asta oricum de la început. Altfel nu prea merge. De exemplu, stăm cu ei până la finalul temelor, chiar din clasa întâi. Știu că te-ai plictisit, dar uite, trebuie să terminăm tema asta. Unde simți că te încurci? Unde îți e greu?

Atât aș vrea să vă spun: Copiii nu sunt (doar) notele de pe o listă. Așa cum nici o diplomă nu reflectă neapărat educația. Ba chiar pare că în ultima vreme, sunt prea multe diplome și prea puțină educație.

În altă ordine de idei, îmi doresc ca acest articol să ajungă la cât mai mulți părinți. Dar și mai mult decât atât, îmi doresc să ajungă la cât mai mulți copii.

Succes copii! Baftă părinți!

Sursă foto copertă articol: Samuele Giglio on Unsplash