O femeie a fost atacată de câini, de două ori, într-un an de zile. La primul atac, un bărbat a fost prin preajmă, astfel încât femeia a scăpat „doar” cu o operație. Zilele trecute însă nu a mai fost nimeni prin împrejurimi. Femeia a murit.

Ar fi putut fi oricine în locul ei. Eu, un bătrân, un copil, un om al străzii. Oricine. Și oamenii nu sunt atacați doar pe câmp de câini maidanezi ori câini cu stăpân.

Vreo cinci-șase câini m-au înconjurat în miezul zilei, pe când aveam șapte ani și mă întorceam de la magazin. Îmi amintesc și acum cum mă țineam de gard, iar ei mă lătrau furioși. Salvarea mea a fost un bărbat care m-a auzit și i-a alungat. Erau câini hrăniți de oamenii din zonă.

Nu judec oamenii care hrănesc câini și întrețin haitele. Și eu am făcut asta, pe când eram copil. Aveam un câine la bloc, pe care, împreună cu prietenii mei, de câte ori auzeam că hingherii sunt în zonă, îl ascundeam în boxe. Țineam la el, deși cel mai probabil, și el a speriat copii de pe la alte blocuri.

Mama avea o prietenă care stătea în zona de case din București. Îmi era groază efectiv de câte ori mergeam la ea, în vizită. Pentru că vecinii doamnei își lăsau deseori porțile curților deschise și câinii de pază dezlegați. Nu o dată ne-a alergat un câine lup. Mi-l amintesc și acum foarte bine. Îmi amintesc cum mergeam cu pași mici de la colț, pândind, verificând dacă porțile erau deschise ori ba.

Erau dăți când mama mă trimitea singură la prietena ei, ca să-i trimită una, alta. Dacă strada era pustie, făceam cale întoarsă, îi spuneam mamei că nu a răspuns nimeni. „Poate că nu am strigat destul de tare, sau poate cine știe, era într-o cameră, de unde nu m-a putut auzi.” Mințeam, dar ce pot să spun, scuza mea era legtimă. Voiam să trăiesc sau cel puțin, să rămân întreagă.

Cine a dat drumul la câini?

Autoritățile statului care pasează vina de la instituție la instituție și oamenii care locuiesc la curte și care-și lasă câinii liberi, neînsoțiți, pe terenul public.

Cine a dat drumul la câini?

Antreprenori care construiesc blocuri și adună câini care să le păzească materialele, și pe care îi lasă liberi, indiferent că este zi sau noapte, ori că aceștia, în căutare de mâncare, iau drumul câmpurilor.

Cine a dat drumul la câini?

Iubitorii de animale care nu înțeleg că poate acei câini pe care-i întrețin în jurul blocurilor, nu va mușca mâna celor care-i hrănesc, dar sunt șanse foarte mari să muște oamenii care locuiesc în blocurile vecine sau oamenii care vin în vizită la cei care locuiesc acolo. Iar pe timp de noapte, cei mai mulți câini devin prădători, prin instinctul de supraviețuire.

Cine a dat drumul la câini?

Cei care-și antrenează câinii de luptă pe bieții maidanezi, și pe care, vrând-nevrând, îi sălbăticesc și îi înrăiesc pe maidanezi, tocmai din instinctul de supraviețuire, devenind periculoși.

De ce a mai mers în zona aia, dacă era deja pățită? Este o întrebare legitimă. Era un câmp, siguranța era precară. Dar vă reamintesc că și eu nu am mai mers pe anumite străzi din București, deși era musai să merg pe acolo, aveam treabă de făcut.  Atunci când frica te împiedică să funcționezi, frica devine periculoasă, si ce trebuie schimbat. La persoană sau în mediu.

Cine a dat drumul la câini? Cred că este cea mai potrivită întrebare pe care ar trebui să o adresăm. Pentru că răspunsul la această întrebare ne oferă și soluția, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple.

Photo by Ray Hennessy on Unsplash