Mi-am ținut copilul prea mult în brațe– va spune o mamă niciodată.
Ne obișnuim cu expresii, preluăm obiceiuri din experiențe care nu mai sunt neapărat valabile în ziua de astăzi. Bebelușii nu se țin mult în brațe, pentru că se învață. Și dacă se învață, e de rău.
Pe timpuri, să se învețe bebelușul în brațele mamei, era chin pentru mamă și pentru cei din jur. Pentru că mama trebuia să se întoarcă devreme la serviciu. Chiar după două luni de zile. Bebelușul ajungea în grija rudelor sau a unei creșe de stat. Și acolo, fără mama, bebelușul plângea neconsolat.
Să nu mergeți la somn supărați este unul dintre cele mai bune sfaturi primite în viața mea, despre viață.
Atunci când suntem supărați, tot corpul nostru simte asta, prin toate venele, toate simțirile, prin fiecare bătaie de inimă și prin fiecare respirație. Adică supărarea are impact asupra întregului nostru, ne afectează cu totul, nu doar la nivel psihic ci și la nivel corporal.
Se strecoară încet, pe nesimțite. Lupta nu este cinstită. Se poate observa doar dacă o privești cu atenție, dacă te oprești asupra ei. Schimbarea. Copilul mic se schimbă. Crește mare. Da, de la o zi la alta, gradual, dar în același timp, prea repede, surprinzător.
Nu se mai trezește noaptea pentru lăptic, din cauza unei dureri de burtică sau pentru un scutec care se cere schimbat. Cât de îndepărtate par aceste amintiri, deși parcă nu s-au petrecut acum multă vreme…
Venim pe lume goi și despuiați, cu o mare nevoie de protecție și ajutor. Fără o îngrijire intensă, fără hrană și căldură, fără a fi protejați de mamele noastre, ne-am fi uscat de foame și de iubire.
Fără sprijin și fără susținere, mama se poate simți suprasolicitată și neajutorată. Începutul este uneori sau deseori, greu.
Cu cât mamei îi merge mai bine, cu atât mai bine îi merge și copilului. Iar mamei îi merge cu atât mai bine, cu cât mai multă dragoste a primit ea însăși copil fiind și cu cât mai mult sprijin află în comunitatea în care trăiește.
Atunci când ești însărcinată, îți trec multe prin minte. Uneori te simți copleșită de griji, alteori simți că iubirea îți inundă venele și mintea, și parcă nu mai poți cuprinde tot ce hormonii și schimbarea îți aduc.
O femeie însărcinată are multe întrebări în minte: Ce nume îi voi pune? Ce culoare va avea părul bebelușului? O fi bine acum, în burtică? A sughițat cumva? Oare va fi disponibil doctorul care mi-a urmărit sarcina? Va fi cu mine când voi naște? Cât va dura nașterea? Cum o să știu când încep contracțiile adevărate? Voi suporta toată durerea: Cât de dureros va fi?