Fără categorie

Atunci când nu mai poți, mai poți puțin.

Luna aceasta s-a întâmplat să ai cheltuieli neprăvăzute și „ai reușit” să întârzii cu rata o săptămână. Copilul trece printr-un puseu de creștere și aproape toată ziua și toată noaptea este agitat, iar tu ai apucat să dormi doar câteva ore în trei zile. Te-ai apucat o dietă și deși ai respectat întocmai instrucțiunile, cele cinci kilograme se încăpățânează să rămână lipite de tine. Și s-au adunat toate și simți că nu mai poți. Că ai ajuns la capătul puterii, al răbdării, al priceperii, al putinței.

Și atunci când simți că nu mai poți, mai poți puțin.

Am fost și eu acolo. De multe ori. Au fost dimineți în care deschideam ochii și știind ce mă așteapta, în loc de „bună dimineața” spuneam „nu mai pot”. Au fost seri care mă găseau sfârșită, cu capul sub pernă, înăbușind „nu mai pot”-ul. Zile în care credeam că nu sunt în stare, că nu o să reușesc, că este mai bine să renunț.

Unele faze ale vieţii sunt într-adevăr extraordinar de grele. Limitele ne sunt forţate şi deşi spuneam că putem, totuşi efortul este foarte mare. A putea nu e uşor. De multe ori „a putea” implică multă neplăcere, durere şi/sau efort. Înseamnă să lucrezi la limite aproape zilnic. Și totuși cum să poți când nu mai poți?

Când simți că nu mai poți- privește puțin în jurul tău și reflectă asupra a ceea ce ai. Sunt mulți care ar da mult pentru a avea „problemele” tale. Copilul îți consumă toată energia, te ține trează noaptea, îți îngrădește libertatea? Gândește-te doar la cei care nu pot avea copii. Ei ar vedea „problemele” tale ca pe niște binecuvântări.

Când simți că nu mai poți- vizualizează-ți scopul. Nu este ușor să fii zâmbitoare în fiecare clipă, nu reușești să reacționezi întotdeauna cu o îmbrățișare atunci când cel mic are un episod de tantrum sau o criză de personalitate. Parentingul necondiționat nu este ușor de urmat, și uneori te întrebi dacă nu cumva metoda clasică, moștenită din generațiile trecute, este totuși mult mai eficientă. Însă în ziua în care copilul tău va veni la tine să îți ceară ajutorul în legătură cu o problemă de-a lui și nu va apela în schimb la cel mai bun prieten, atunci vei ști că iubirea neconditționată, într-adevăr a dat roade.

Când simți că nu mai poți- ia-ți un moment doar al tău. Citește, bea o cafea, fă o baie, ascultă muzică, orice care îți face plăcere și te relaxează. Dacă ești nervoasă, ia o gură de aer, mergi într-o altă cameră și descarcă-ți frustrările acolo. Nu le arunca pe cel mic. „ Nu vă vărsați veninul amărăciunii în sufletul copiilor, că-i păcat…”- Ion Creangă

Când simți că nu mai poți- cere ajutor. Vorbește cu cea mai bună prietenă, cu părinții, roagă-l pe soț să te ajute mai mult. Comunicarea este sfântă. Dacă nu le spunem celor din jurul nostru ce ne doare, nu au de unde să știe.

 

Când simți că nu mai poți- vizualizează ceea ce ai reușit deja să faci. Avem tendința să ne concentrăm prea mult pe eșecuri și uităm să ne bucurăm de realizările noastre.

Sunt zile în care simți că fiecare minut este o luptă pentru ceea ce îți dorești, pentru succesul la care visezi, pentru satisfacția personală și vine un moment când ai impresia că niciun efort nu contează, că nimeni nu îți vede munca, că rezultate nu vor apărea vreodată, iar atunci simți că nu mai poți!

Dar de fiecare dată când nu mai poți, crede-mă, mai poți puțin! Pentru că mai poți și vei putea mereu!

 

Facebook Comments

4 Comments on “Atunci când nu mai poți, mai poți puțin.

  1. Si eu am avut de-a lungul vietii multe perioade extrem de grele, in care dimineata eram mai epuizata decat seara la culcare …..oboseala ma deprima si nici cand cerseam ajutor nu primeam……daca ar trebui sa ma intorc in trecut as considera asta o mare pedeapsa, dar totusi, acum as sti cum sa fac zilele alea mai usoare. Mi-a trebuit mult sa inteleg ca nu trebuie sa fiu perfecta, ca nu e un pacat sa fiu mai egoista, sa mai lenevesc chiar daca nu e casa curata sau mancare in frigider, ca trebuue sa am perioade in care sa fac doar un lucru ( nu o suta ca mine: aveam copil de 2 ani jumate, abia nascusem pe al doilea si faceam un master la zi unde nu se permitea nici o absenta, si mai faceam si meditatii ca sa castig un ban, sotul lucra 6/7 zile si cand nu lucra era obosit). …….Cand ma uit acum.in oglinda, kmi amintesc tot greul pe care de multe ori, eu n-am stiut sa-l fac mai usor, doar pt ca oricat era de greu, mereu mai puteam……..si nici acum nu sunt inteleasa cand zic ca nu mai pot, tocmai pt ca eu pot ff mult……..

  2. Bună draga mea.
    Un primul rand da-mi voie sa te felicit și sa îți mărturisesc cat de mult te apreciez. Bravo pentru ca ti-ai urmat visele indiferent de greutăți.
    Te-as ruga, dacă vrei, sa ne povestești despre aceasta perioada, despre cat de greu a fost, cat de frumos și acum ai reușit sa depășești obstacolele pentru a ajunge unde ti-ai dorit? Cu acordul tău, voi publica povestea ta pe blog. Avem nevoie de oameni reali cu povesti reale. Ești o inspirație pentru oricine.
    Te îmbrățișez cu drag ! 😚

  3. De 3 ani jumatare o tin tot intr-un nesomn și o Nebunie totala! Nu tu timp liber, nu tu ordine interioară sau exterioara, nu tu emoții constante..nu tu propria ți viata de coordonat…și lista ar putea continua… tot ce știu este ca mi iubesc copilul cel mai mult..prea mult as putea spune..atat de mult încât uneori ma tem in dezordinea minții mele ca fericirea asta nu o sa țină pt totdeauna..ma lupt cu mine zi de zi pt ca de multe ori simt ca nu mai pot face fata..am ajuns de ma întreb dacă trebuie sa schimb ceva in jur, in căsnicie, sau din contra sa încep prin a ma schimba pe mine..atât de mult m a dat peste cap faptul ca de 3 ani jumătate îmi cresc singura copilul fără un moment de respiro.. fără sa fac ceva pt mine…asta chiar dacă sunt căsătorită…dar cu toate astea știu ca am un scop mai nobil decât sa mi plâng de mila…acela de a-mi creste și vedea copilul um adult de care sa fiu mândra!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *