În ultima vreme, gripa a făcut cunoștință cu cei mai mulți prieteni ai mei, chiar și cu soțul meu. A rămas în carantină în sufragerie până ce s-a lecuit, prietenele mele nu au mai venit în vizită. Și cu toate acestea, gripa nu m-a sărit.

Deci iată-mă acum, de doua zile deja chinuită de febră, de nas iritat, somnolență continuă și dureri de cap. M-am dotat cu pastile, ceaiuri si o mască ca nu cumva răceala să ajungă și la copil.

Am o stare groaznică. Ba mi-e frig , ba cald. Mă mănâncă nasul, aș dormi non-stop iar greața ce-mi macină stomacul mă ține departe de mâncare. Abia mă târăsc prin casă iar răbdarea mea este la limită. Sunt foarte irascibilă iar un copil la fel de irascibil este tot ce îmi trebuie ca să-mi completeze starea.

Altă dată o raceală o combăteam ușor cu o baie fierbinte, o cană de ceai și un somn lung de 12 ore. În plus, faptul că mergeam la serviciu și că eram activă, mă ajuta să uit de simptomele răcelii.

Acum insa somnul nu imi este chiar prieten, ne intalnim doar cateva ore pe noapte, situatia jobului o cunoastem deja, prin urmare speranta vindecarii ramane in baia fierbinte si medicamente.

Sa fii mama nu inseamna numai zambete si fericire. Inseamna si nervi, stari de oboseala si in momentele de epuizare, inseamna si nostalgia vremurilor de dinaintea lui bebe.

Nostalgie am simtit si eu astazi, in timpul episoadelor de somn ale lui Matei. Evident ca ma simt  vinovata pentru gandurile mele de mama denaturata, dar in acelasi timp consider ca sunt firesti. Cred ca este sanatos ca uneori sa lasam spatiu si pentru asemenea momente, mai bine ne descarcam cate putin si des, decat mult si dintr-o data. Pentru ca si noi mamele suntem oameni si in momentele de sensibilitate crescuta si imunitate scazuta, armura cu super-puteri refuza sa mai functioneze.

Astazi mi-a fost dor de mine.

Dor de mine relaxata, de mine dormind fara griji.

Dor sa imi port doar mie de grija si sa nu tresar la fiecare stranut de-al lui Matei, speriata ca poate i-am dat si lui raceala.

Dor  sa ma trezesc mahmura dupa o noapte intreaga de citit sau dupa un maraton de „ Sex and the city”.

Dor sa plec de acasa cand vreau si ma intorc cand vreau, purtand  in geanta doar rujul si rimelul. Fara scutece, biberoane si termos.

Mi-a fost dor de vremurile de alta data si am sa imi permit sa imi mai fie dor. Pana maine dimineata. Poate pana atunci imi va trece si raceala si voi imbraca iarasi armura de super-mami.