Prima vizită a lui Matei la dentist afost astă vară, cam acum o jumătate de an, în luna mai sau iunie…
Așadar avea cinci ani. Ar fi trebuit să fi ajuns mai devreme, știu, dar așa s-a întâmplat. Unele întâmplări ne-au făcut să amânăm (petrecuse deja prea mult timp prin cabine de doctor cu diferite analize), și ne-am gândit că nu ar fi fost un început bun.
Pe cei trei dinți din față, laterali, avea ceva ce semăna cu niște pete. Erau erau carii de biberon se pare, care, în ultimii trei ani de când renunțase la biberon, s-au mărit. Dar nu într-atât încât să mă îngrijoreze.
Ideea este că oricum îmi propusesem să mergem la dentist încă de mic, când lucrurile nu sunt foarte grave, dinții sunt sănătoși, și astfel nu va simți durere la control astfel încât să dezvolte celebra teamă de dentist.
Pregătirile au început mult mai devreme. De când a făcut cunoștință cu periuța. La început îl spălam doar eu pe dințișori ( cum este de altfel și recomandat, ca părintele să îl spele măcar până la cinci ani, ca să se asigure că este un periaj corect).
Apoi a vrut să se spele singur. L-am lăsat, dar am negociat. Eu îl spălam eu mai întâi, apoi continua el, ori se spăla el mai întâi și apoi continuam și finalizam eu. Important era ca la sfârșitul periajului să fie curățați toți dințișorii.
Apoi am trecut la apă de gură. Există variante și pentru copii. De fiecare dată când am cumpărat ori pastă de dinți, ori apă de gură, am cumpărat împreună. Am comparat, am citit etichetele și am decis pe care o vom cumpăra.
La început avea probleme cu dozajul. Apăsa prea tare pe pastă și ieșea prea multă, care cădea în chiuvetă. La fel și cu apa de gură. Atâta vreme cât sunt bucuroși că se descurcă singuri, lăsați-le bucuria asta. Vor învăța și să nu mai facă risipă. Important este să își îndeplinească sarcina, iar dacă sunt și entuziasmați, cu atât mai bine.
La prima vizită la dentist, am aflat că Matei avea opt (!) căriuțe. Patru dințișori și patru măseluțe. Cariile erau de fapt niște puncte gri și semănau (cel puțin pentru mine) cu niște decolorări. Am făcut radiografia dentară, am văzut cum arată situația și la interior. Cariile de măseluțe păreau mai adânci decât cele ale dințișorilor.
Prima programare a fost pentru un dinte. Am reparat dintele cu caria cea mai mică, pentru a se acomoda cu procesul. Am luat ochelarii de soare, chiar i-au oferit super putere și super rezistență. Doamna doctor stomatolog, la care merg și eu și soțul meu, a fost foarte răbdătoare și i-a explicat lui Matei tot ce voia să afle. Ce face aspiratorul, cum merge bâzâitorul și cum funcționează lumina albastră.
Ultima măseluță, care a primit astăzi plombiță, cât și o altă măseluță, au avut carii mai adânci. Durerea e posibil să fie mai mare acolo, deci posibil să fie nevoie de anestezie, m-a anunțat doamna doctor. Cu acul? întreb eu, sperând să nu se confirme. Dar mi s-a confirmat. Mi-a fost teamă, pentru că nu știu cum ar fi reacționat Matei la o astfel de anestezie. Iar de anestezia totală… Abia ce se petrecuse tragedia cu băiețelul de patru ani, care fusese anesteziat pentru o intervenție similară. M-a speriat puțin situația și deja mă certam în gând că nu am venit mai devreme la dentist.
O dată am mers la dentist după grădi. Dar a fost obosit și nu prea a avut răbdare. Așa că ulterior am programat toate ședințele doar în zile de sâmbătă, dimineața. Și a funcționat foarte bine așa.
Au fost zile în care a fost foarte cooperant, și a lucrat și câte doua măseluțe deodată, fiind una lângă cealaltă.
În total au fost șase ședințe, cred, desfășurate pe un șapte-opt luni.
Uitându-mă acum înapoi, succesul vizitelor la dentist, fără plânsete, fără refuzul de face o intervenție și fără nici un fel de anestezie, s-a datorat în primul rând cărților citite despre această temă, jocurile și mai ales, răbdarea și vorba blândă a doamnei doctor stomatolog. Și încrederea pe care am avut-o în dumneai. Este tânără, cred că a absolvit facultatea în urmă cu patru ani, dar se descurcă excelent, și cu oameni mari și cu oameni mici 🙂
Ultima ședință, și despre care credeam că va fi cea mai grea, a durat 25 de minute. Cu tot cu explicat de către doamna doctor ce fac un instrument sau altul. Cu tot cu timpul de uscare al plombițelor.
Dacă aș fi știut că durează timpul la dentist trece atât de ușor și fără durere, doar pentru că asculți povestea preferată, aș fi citit de la prima ședință.